question-2309040_1920

Finanțarea este încastrată în ideea de afaceri a unui inovator. Începem cu ce avem, dar mai devreme sau mai târziu ajungem la fundul sacului. Cine crede procesul este altul, fie nu este întreprinzător adevărat, fie este finanțat de o mare companie. Așadar, din momentul în care am avut ideea care inovează, sunt urmărit de spectrul nevoii de finanțare. Este posibil primii bani îmi ajungă un timp. Șase luni, sau un an. Dacă am resurse pentru o perioada mai lungă de timp, este numai o coincidență. Cu cât reușesc mai repede ajung în piață cu un produs, cu atât se scurtează perioada care trebuie întreținută din surse proprii. A ajunge cu produsul în piață însă, nu înseamnă am ajuns la pragul de rentabilitate. Profitul rămâne un obiectiv îndepărtat, care nu ar trebui transformat în realitate decât dacă ne este greu găsim parteneri care investească în dezvoltarea afacerii noastre. Atunci hotărâm vom rămâne mici un timp, până când punem la punct neajunsurile care ne fac pentru moment greu de finanțat. Așadar, probabil atunci când ne gândim la finanțare, credem acesta fiind un aspect „financiar” este de competență celor care se ocupă de cifre. Banii sunt însă sângele care curge prin venele afacerii în ansamblu. Un vas prea îngust, creează probleme cu tensiunea, o „inimadefectă creează probleme cu pomparea iar plămânii ineficienți creează probleme cu amestecul dintre sânge și aer. Analogiile pot continua, însă totul duce în aceeași direcție: finanțarea are de a face cu întregul business. Cei care analizează capacitatea noastră de a continuă afacerea se uită la absolut orice element. Chiar dacă afacerile pot avea anumite nuanțe, pattern-ul lor este în mare același. Ne imaginăm cei care doresc investească în firme inovative sunt pricepuți la ceea ce fac, așadar vor analiză fiecare activitate și fiecare funcțiune, cu atât mai mult cu cât în marea majoritate a cazurilor, cifrele afacerilor noastre nu ne califică pe propriile merite pentru atragerea de finanțare. Cei care investesc în noi, vor știe exact zonele în care suntem deficitari, pentru a ajută după ce investesc, la acoperirea acestora. Din păcate, contabilul nu are mare lucru de a face cu finanțarea. El este cu adevărat cel ce pune la dispoziția celui care ne analizează rapoartele contabile relevante, însă filtrul investitorului este mult mai des decât atât. El se bazează pe instrumente de management financiar, aceleași instrumente care ar trebui fie la îndemână întreprinzătorilor. Practic, investitorul ar trebui vorbească același dialect cu întreprinzătorul. Acesta din urmă ar trebui își cunoască afacerea upside down și ar trebui îl ajute pe investitor între în toate detaliile care l-ar putea convinge investească. La urmă urmei, soarta afacerii este responsabilitatea unică a întreprinzătorului. În acest caz și finanțarea va trebui îi intre în atribuții. CFO-ul, chiar și într-o companie, este un instrument de ajutor, însă informația completă ar trebui stea la întreprinzător.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *