arrows-box-business-533189

Cum îmbinăm expertiză cu digitalul? Cu greu. Cred că depinde de înclinațiile către digital ale fiecărui întreprinzător clasic. Între cele două tipuri de afaceri există o diferență mare, însa nu din punct de vedere al structurii cât din punct de vedere al felului în care iei decizii. Am conchis la un moment dat că afacerile digitale pot fi de două feluri: afaceri care se referă numai la suprafața fructului și afaceri care inovează dinspre sâmbure până la coajă. Al doilea tip de afaceri este cel pe care îl fac întreprinzătorii care trăiesc în ambele lumi deopotrivă.  Trăiesc în lumea afacerilor clasice și stăpânesc conținutul și trăiesc în lumea afacerilor digitale și stăpânesc noul tip de sharing economy. Combinația dintre conținut și sharing economy pare a fi cea știgătoare. Asta nu înseamnă alte afaceri – cele din prima categorie – nu pot avea succes. Unele sunt chiar revoluționare și ajung să aibă un succes uriaș, dar pentru asta este nevoie să fi geniu. Și genialitatea nu face parte din obiectul nostru. Noi presupunem că suntem oameni normali cu spirit întreprinzător. Așadar, există o rețetă? Probabil că există dar este greu de respectat.  Din motivul ăsta avem de a face cu o zacuscă formată din zece îngrediente posibile, puse la un loc câte cinci. Lăsând metaforele deoparte, pare a fi extrem de benefic întreprinzătorul „rasat” să poată avea o relație de prietenie și colaborare cu tânărul „digital”. Pentru acest lucru să fie posibil este nevoie întreprinzătorul să poată trece peste unele preconcepții. Felul în care gândește, felul în care raționează, felul în care este motivată, felul în care se distrează sau chiar felul în care se îmbracă, manâncă și bea tânara generație, este foarte diferit de felul în care obișnuiau să o facă „clasicii”. Este nevoie de o înțelegere profundă  și mai mult de o apreciere a calitaților celor tineri. Tinerii sunt din ce în ce mai inteligenți. Inteligența lor se dezvoltă zi de zi pe masură ce au de a face cu noile suporturi prin care li se livrează informațîi. Nu îi putem ignoră și cu siguranța nu îi putem desconsideră. „Nimic nu mai e ce a fost” trebuie fie o afirmație încrezătoare în viitor. Altfel, mințile celor digitali nu vor putea fi compatibile cu ale celor „clasici”. Pe de altă parte, chiar dacă cei digitali sunt tineri, sunt mult mai orientați către cauze sociale. Un „digital” poate munci cu entuziasm pentru o afacere facută în scop social, o afacere care dezvoltă o comunitate și poate fi extrem de nefericit într-un business orientat cătrre profit, indiferent de felul în care el este implicat în distribuția acestuia. Un „digital” privește targeturile mult mai lejer și responsabilitatea lui este mai puternică atunci când este vorba de soarta celor din jur și diminuată atunci când vorbim despre business. Felul în care cei mai maturi pot conviețui și inova cot la cot cu cei tineri, necesită în sine creativitate, de obicei din partea celor mai în vârstă. De la ei trebuie vină și structura ce va trebui respectată  în linii mari. Această structură este un „dar” pe care tinerii se asteaptă să îl găsească acolo unde aleg să își focalizeze energia. Un tânăr nu va fi fidel locului de muncă decât în măsura în care acesta îi oferă o motivație persoanală puternică. Și  asta nu va fi legată exclusiv de bani, oricât ar crede unii dintre noi. Dacă facem ceea ce trebuie avem șansă în timp să învatăm câteva lucruri importante de la nouă generație.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *