AdobeStock_87710227

Totul a început in 1996 si s-a terminat in mod fericit in 1999. Spun in mod fericit pentru ca firma respectiva am vândut-o către o banca greceasca. Adevărul este însă ca povestea nu este despre altceva decât despre supraviețuire pe timp de criză. Nu una. Mai multe crize succesive in același timp. Deci cinci absolvenți de finanțe au înființat o firma de intermediere a valorilor imobiliare. Adică o firmă de brokeraj. Pentru prima dată, a fost nevoie sa creăm un front office, un trading floor si un back office. Cea mai sofisticată organizare de pană atunci. Am avut parte de asistenta tehnica nerambursabila pentru setarea acestei structuri cat si pentru softul de tranzacționare. Bursa de Valori abia se înființase, iar noi eram a 22 companie care lua ființa. Partea proasta e ca eram foarte la început. Partea bună însă, e ca perioada a coincis cu distribuția certificatelor de acționar, la foarte multe companii românești. Au fost câțiva ani ca un roller coaster. Cu oportunități uriașe si provocări cel puțin la fel de mari. Cred ca cel mai mare challange a fost sa profitam de lucrurile bune, fără a aluneca înspre ilegalități. Recunosc ca deși am fost probabil cei mai curați din piață, nu am reușit sa stăm complet de o parte de lucrurile rele. Mai bine zis, veneau tot felul de persoane la ușa noastră cu sacoșe pline de certificate pe care pur și simplu nu puteam să le refuzăm. Erau atât de ieftine. Tot ce trebuia era sa le plătim intermediarului, fără să știm cine semnează ordinul de vânzare. Si o făceam din când in când. Stiam ca e ilegal, dar ne gândeam ca riscul este foarte mic in raport cu beneficiul. Si așa a fost. In afară de asta insă, am petrecut una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții. Alături de prieteni buni, tineri si fără preconcepții. Upside-ul generat de certificate, dublat de dobânzile uriașe de la bănci, a fost compensat însă, așa cum spuneam mai devreme, de înlănțuirea de crize financiare și non financiare. Totul a început cu defaultul Rusiei. A continuat cu criza din Coreea de Sud și ca și cum nu era de ajuns, s-a sfârșit cu criza din Brazilia. Partea cât de cât bună, era ca România era deconectată de la fluxurile financiare mondiale. Cu toate astea însă, bruma de bani care era investită de câteva fonduri mai curajoase pe bursă, a dispărut într-o secundă, exact așa cum a apărut. In zilele acelea, o fostă colegă de facultate a trimis la noi niște greci simpatici care voiau sa achiziționeze o licența funcționala. Due-dilligence-ul a durat mai mult de un an. Pentru că la o săptămână după ce a început, a avut loc a doua venire a minerilor… Luptele de la Costești, încheiate cu pacea de la Cozia. Doamne, ce vremuri am trăit. Una peste alta, in acele zile, leul s-a devalorizat cu 100%, capitalul nostru fiind in dolari. Așa ca  mai aveam o provocare: să refacem capitalul inițial pe de o parte si sa ținem firma in viața pentru cazul in care grecii s-ar fi întors. Si s-au întors. După câteva luni, cu speranța ca ajunsesem aproape de faliment. A trebuit însă să inovam, pentru a rămâne in viată. Ca sa scurtăm povestea, am inventat un fond virtual – pentru ca nu era legal înființat – si persoanele care aveau încredere in noi au contribuit cu 300 mii de dolari. L-am lichidat după un an, cu un randament de 62%, peste inflație, de unde noi am reușit sa generam 200%, bani cu care am ținut firma in viață până când au cumpărat-o grecii. Finalul: prețul a acoperit capitalul inițial in dolari, chiar dacă a fost înjumătățit atunci când am anunțat ca plec la ABN AMRO. Noua șefa, o grecoaica școlită la Londra, m-a chemat la ea într-o dimineața si mi-a dat sa îi calc o rochie. Așa s-a sfârșit prietenia noastră care nici nu începuse. Mai târziu s-a dovedit că decizia de a pleca a fost una potrivită. Banii pe care i-am sacrificat însemnau un apartament la vremea aceea, însă in economia generală a vieții au fost nesemnificativi. Concluzia? A fost prima si ultima dată când am făcut ceva ilegal. De atunci nu m-am mai angrenat in afaceri care ar fi presupus aceasta tentație. Mai mult, am învățat ca inovația poate fi făcută si de frică. Nu la fel de liber, însă destul de eficient. Asta este parțial povestea Top Invest. Always an Top.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *