Paragraph symbol with open safe

In zilele noastre, majoritatea lecțiilor pe care le găsim în cărțile de management financiar par a nu fi valabile. Adevărul este ca nu se aplică în forma veche afacerilor inovative, dar ar trebui să le știm pentru a le putea adapta realității de astăzi, pentru că ele nu dispar, ci doar se modifică. Ce s-a mai modificat însă, este rolul CFO-ului. Acesta ar trebui să se numească altfel, pentru că rolul lui cuprinde o cunoaștere mult mai amănunțită a afacerii, în măruntaiele ei. Într-un fel, putem spune ca rolul CFO-ului s-a unit cu cel al antreprenorului și asta face ca lucrurile să devină extrem de complicate în lumea inovației. Vom continua aici cu trei sfaturi extrem de utile, pe care ar trebui să le respectam mereu. Toți antreprenorii, în piele de CFO.

  1. Atunci când ne referim la creștere, există un concept care se numește creștere sustenabilă. Toate cărțile de management financiar definesc această „creștere” drept cea care este posibilă în lipsa finanțării externe. Evident că afacerile cresc și suferă, fără să țină cont de sustenabilitate. Am putea spune că acest concept nu se aplică afacerilor inovative. Acestea „cheltuiesc” de cele mai multe ori, nu investesc în active. Toate aceste cheltuieli însă se acumulează în produse, softuri, rețele și alte „active” care sunt numite „intangibile”. Ele există, dar nu le poți atinge. Nu se evaluează și nu se amortizează, însă fără ele afacerea nu poate să crească. Poate că nu ne interesează creșterea sustenabilă, dar este bine să o măsurăm din când în când, pentru a ști care este momentul în care trebuie să căutăm neapărat finanțare. Noi oamenii, avem un obicei prost să stăm relaxați atâta timp cât pericolul este departe și să ne agităm abia când cuțitul ajunge la os. Poate că ar fi bine să rămânem relativ agitați dinainte. Minunile se mai întâmplă, însă foarte rar.
  2. Pasivele sau sursele de finanțare a activelor, se împart în mai multe componente în funcție de natura lor. Tot în funcție de natura lor, ele sunt purtătoare de costuri. Dacă începem cu capitalul propriu al firmei, acesta pare a fi gratis. În același timp este cel mai sigur. În cazul în care ceva nu merge bine, el este ultimul care se salvează. De fapt, este ca și comandantul unei nave. Dacă nava se scufundă, comandantul este ultimul care o părăsește, de fapt de cele mai multe ori se scufundă o dată cu ea. Costul capitalului însă este absolut înșelător. Asociații și acționarii sunt cei care așteaptă cel mai ridicat randament. E adevărat, nu la început. Însă ei sunt cei care se „amestecă” în strategia și uneori în administrarea firmei, făcându-ne să ne simțim uneori destul de inconfortabil. Mai departe, avem creditele bancare. Ele sunt purtătoare de dobândă, având rolul de capital „închiriat”. Este același lucru ca și când am folosi o mașină în leasing. Nu e a mea, dar o folosesc exact la fel și nu imobilizez banii deodată. Trebuie să știm că resursele sunt mereu limitate și asta este premisa cu care lucrăm în managementul financiar. Creditele bancare sunt deci mai convenabile decât capitalul propriu. Dintre sursele de finanțare ar mai rămâne creditul comercial. Acesta este cel mai bun, pentru că este gratuit. În vremea când Amazon era mai la început și pierdea sute de milioane pe an, avea un model de afaceri care în pofida pierderii îi aducea din ce în ce mai mulți bani în conturi. Prețul produselor îl încasa pe loc, livra comenzile după câteva zile și le plătea furnizorilor după trei luni. Toate acestea accelerau pe zi ce trece. Nu e de mirare că valora multe miliarde încă de atunci. Așadar, ar trebui să facem tot posibilul pentru a beneficia de cât mai mult credit comercial. În felul acesta, costul ponderat al capitalului nostru va fi mai mic și afacerea va beneficia de mai mulți bani.
  3. În principiu, o afacere este cu atât mai eficientă cu cât este mai „curată”, mai simplă. Daca reușim să o facem să meargă fără să imobilizăm bani în active în proprietate, suntem cu adevărat maeștri. În măsura în care este posibil, totul ar trebui să fie închiriat sau oricum, folosit numai la nevoie. În felul acesta nu imobilizăm bani și plătim numai atunci când ne folosim de bunul respectiv. Așadar, urmați acest sfat: nu vă lăsați înșelați de sentimentul de „siguranță”. Puteți să faceți lucrurile serios și cu banii altora. „Using other peoples money” nu este numai o figură de stil. Este purul adevăr al eficienței.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *