plan-2372176_1920

A scrie un plan poate părea complicat, A crea un model financiar atașat pare imposibil. Întreprinzatorul știe să faca lucruri, nu să scrie planuri. Oare acest întreprinzător este unul complet? Complet sau incomplet, cui îi pasă? Poate investitorilor? Poate finanțatorilor? Sunt cu siguranță unii actori care au nevoie ca noi să fim ambidextri. Să putem să ne manevram afacerea cu ambele mâini, să ne putem urca în tramvai cu ambele picioare și tot așa, să putem trage la poartă din orice pozitie. Un astfel de Întreprinzătorul va trebui să învețe cum să scrie planuri. Atât texte căt și să contribuie la cifre. Să se asigure împreuna cu cel care modelează cifrele că ele respectă previziunile din text. Întreprinzatorul ar trebui să aibă libertate totală să își facă toate planurile pe care și le imaginează. Nu există plan care să nu poata fi modelat din punct de vedere financiar. Așa că totul ar trebui să înceapă cu o idee. Ideea ar trebui să aibă inceput și sfârșit. În principiu ar fi bine ca ideea initiala să se bazeze pe experiența inovatorului. Creativitatea este absolut necesară dar de obicei nu este suficientă. Avem nevoie de experiență pentru ca procesul de inovare nu se întâmplă neapărat noaptea. El se întâmpla ziua sau noaptea însa neapărăt are un sâmbure consistent de experiența. Și asta pentru  că este imposibil să intuiesc nevoia cuiva atâta timp cât nu înteleg substanța din spatele intenției, nevoii, obișnuinței de consum. Nu descurajăm ideile instantanee dar spunem că ne plac mai mult ideile care vin din experiență. Mai departe, ideea trebuie să se transforme în model de afaceri. Iar modelul de afaceri va trebui să livreze către piața aleasă. Ceea ce livrează sunt denumite generic „vânzări”. Am ajuns în primul moment în care ar trebui să ne oprim din text și să ne imaginam un model de perpetuare a vânzărilor. Cum facem să vindem mai mult în fiecare lună? Cum facem să ne asigurăm că experiența clienților ințiali se transformă in „leaduri” pentru clienții următori? Și așa mai departe. Dacă am rezolvat această provocare, ar trebui ca acum să știm cam ce numar de „item-uri” vom vinde în fiecare lună. Înmulțim acest numar cu un preț pe care îl calculăm la un moment dat și obținem cifra vânzărilor. De aici pornește orice plan financiar. El merge mai departe însoțind textul atunci când sunt descrise resursele necesare realizării vânzărilor. Aceste descrieri profilează prețurile asociate vânzărilor. Vorbim despre costurile directe, care sunt costurile fără  de care nu am putea să realizăm produsele sau să prestăm serviciile. Sunt costurile care se regăsesc direct în efortul de a crea și vinde produse și servicii. Un întreprinzător responsabil se gândește întotdeauna și la costurile indirecte. Costurile indirecte sunt cele destinate „existenței” pure a afacerii.  Utilități, chirii pentru spații administrative, salarii ale persoanelor fără de care nu putem funcționa, cu sau fără vânzări. Va exista mereu o polemică în jurul clasificării costurilor directe și indirecte însa ceea ce contează este să fim consistenți. În final trebuie să spunem că un text care descrie viitorul nu este complet fără un plan financiar atașat. Planul financiar se scrie pe masură ce creem textul sau imediat după. Însă dacă vrem să surprindem ambele jumatăți ale realității, va trebui să avem ambele documente concepute. Viața de întreprinzător nu este ușoară, altfel toți ar fi întreprinzători.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *