question-mark-3470783_1920

Value-chain poate părea o noțiune sofisticată. Nu este adevărat. El reprezintă o realitate care ni se întâmplă tuturor și care de cele mai multe ori este respectată din bun simt. Ce ne facem însă atunci când bunul simt lipsește sau a luat o pauză? Ne ghidăm după teorie. Și teoria spune în fiecare business există o anumită valoare care este capturată din piață și împărțită între jucători. Care jucători? Clienți, furnizori, transportatori, distribuitori, companii de comunicații, deținători de hardware și software și așa mai departe. Așadar, modelul meu de business, pentru a livra ceva clienților trebuie se constituie un lanț cu ajutorul căruia beneficiul ajunge la client. Clientul final plătește valoarea întregului lanț. În funcție de felul în care este construit lanțul, clientul poate plătească mai mult sau mai puțin. Eu și afacerea mea ne oprim din preț ce mai rămâne după ce plătim celelalte verigi ale lanțului. Pentru noi suntem inițiatorii lanțului, putem alege plătim mai mult sau mai puțin, diverselor verigi însă în funcție de cât plătim, lanțul poate fie mai bine uns, sau mai rău. De la cererea clientului și până la satisfacerea nevoii poate dura mai mult sau mai puțin. Dacă afacerea presupune livrarea imediată a bunului sau a serviciului, lanțul nostru poate fie mai scurt sau mai lung, mai scump sau mai ieftin în funcție de calitatea pe care vrem o livrăm. Controlul acestui lanț este o altă variabilă importantă. Putem alege avem control complet și atunci lucrăm exclusiv cu produse proprii, sau putem alege lucrăm doar cu resursele celorlalți, caz în care controlul nostru este unul slab. Alcătuirea modelului de business deci joacă un rol foarte important atât în costurile businessului cât și în promptitudinea serviciilor sau a livrării produselor. Putem consideră modelul de afaceri se construiește de la sine ceea ce poate fi oarecum adevărat in sensul poate fi construit la voia întâmplării. Mai târziu însă, el trebuie fie eficientizat, pentru a deveni optim. Cum împărțim valoarea? Această este o întrebare care ține de bunul nostru simt și de elasticitate. Dacă bunul simt știm ce înseamnă – a fi rezonabil, înțelegător, răbdător, a nu fi zgârcit – vom defini elasticitatea prețului. Dacă este considerăm un anumit nivel optim al prețului care optimizează numărul de clienți și valoarea încasată, elasticitatea este cea care face ca scăderea prețului aducă un număr proporțional de clienți in plus. De obicei, există un moment in care indiferent cât reduci prețul creșterea numărului de clienți este din ce in ce mai mică. Așadar ar trebui împărțim valoarea corect. Fiecare verigă trebuie primească o valoare care  îi asigure acoperirea costurilor și un profit rezonabil pentru dezvoltare. Ar trebui pot aproximez această valoare și sper se potrivește cu ceea ce sunt uneori obligat plătesc. Chiar dacă vorbim despre clienți interni sau externi. Este o problema complexă pe care ar trebui o tratăm atare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *