business-3421076_1920

Structura companiei trebuie fie solidă iar componentele se potrivească între ele. Structura reprezintă o baza pentru avantajul competitiv. Avantajul competitiv se sprijină pe resurse. Însă de fapt, el se sprijină pe o structura întreagă. Această este compusă în mod ideal dintr-o combinație de activități, funcțiuni și resurse. Mai pe înțelesul nostru, activitățile sunt departementele sau echipele, funcțiunile sunt oamenii dedicați departamentelor sau echipelor iar resursele reprezintă tot ceea ce aceștia au la dispoziție: hardware, software, knowledge, alianțe. Dacă în trecut ne refeream la clădiri mașini și echipamemte, observați acum toate acestea nu mai trebuie fie deținute de către întreprinzător. Totul poate fi închiriat sau folosit în sistem de „sharing”. Așa cum spunea un prieten, nu trebuie crești vacă dacă vrei bei lapte. Vorbim despre companii inovative, pentru companiile clasice, acolo unde decizia este colectivă și corporația are un sistem de management al riscului care o ferească de asumarea responsabilității la orice nivel, activele corporale pot stă în continuare în bilanț. Chiar și acolo însă, lucrurile au început se schimbe cu repeziciune. Au apărut în peisaj proprietari, manageri și utilizatori. Dacă vorbim despre celelalte două componente, activitățile trebuie rezoneze cu scopul companiei: o companie cu profil comercial va avea nevoie de un departament de vânzări, așa cum o companie operațională va avea nevoie de un departament de calitate. Funcțiunile în ultima instanța sunt cele care fac lucrurile se miște. Sunt locurile în care trebuie stea oameni competenți. În afară de competență este nevoie de relații interumane și comunicare continuă. Dacă aceste skilluri lipsesc, ele pot fi suplinite de sisteme software care oblige funcțiunile relaționeze atunci când este cazul. Corolarul acestei structuri trebuie fie acel „fit” care poate fi tradus și „potrivire”. Indiferent cum croiești structura unei afaceri, componentele ei vor trebui fie într-o potrivire dinamică. Nici una dintre componente nu trebuie rămână în urmă, așa cum nici una dintre ele nu trebuie lucreze doar independent. Din nou, asta este teorie, care structurează procesul de gândire. Practică permite însă tot felul de variațiuni punctuale. Putem face experimente în care avem o divizie total izolată de restul companiei, la fel cum putem avea resurse care nu fie folosite decât de o mică parte a afacerii, deși valoarea lor integrală este una foarte mare. Ce este important este aceste experimente fie limitate în timp chiar dacă au sau nu rezultatul dorit. Afacerea trebuie aibă o structura foarte solidă pentru pe ea se construiește avantajul competitiv. Dacă nu credeți asta, ne putem imagina la nivel de idee vom construi ambele componente în același timp, dar este greu de crezut întâi vom defini cum vom fi mai buni decât ceilalți pentru mai apoi construim baza. Despre fiecare componentă în parte vom vorbi separat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *