bulletin-board-3233641_1920

Problema finanțării a devenit o problema sensibilă datorită băncilor. Sistemele lor de management al riscului sunt atât de stricte încât puține afaceri inovative au cu adevărat acces la credite. Astăzi, există soluții alternative care fac în continuare din finanțare o soluție practică pentru dezvoltare. Un lucru este clar, deși este contraintuitiv: sunt cel mai scump creditor al afacerii mele. Cum vine asta? Banii mei nu poartă dobânda și nu au nevoie de vreun randament anume. Cum calculăm însă costul de oportunitate? La urmă urmei sunt tot bani. Ar putea fi investiți într-o afacere mai puțin riscantă și ar putea genereze randamente pozitive. Singurul avantaj este cel legat de cunoașterea afacerii pe față și pe dos. Știu unde investesc. Am încredere în afacerea mea, chiar dacă este extrem de riscantă. Așadar, ajungem tot la încredere. Se pare prețul încrederii este încă foarte mare. Dar asta este adevărat numai în concepția noastră. În concepția altora, lipsa încrederii este numai unul dintre riscurile minore. El se încearcă a fi redus prin analiză complexă pe care investitorii o fac atunci când au intenția finanțeze o afacere. Numai în momentul în care investitorul va fi confortabil cu riscurile afacerii și cu mitigatorii lor, doar atunci va investi. Deci, lăsând lipsa încrederii deoparte, cea mai bună sursă de finanțare este cea externă. Din punct de vedere al costurilor, dobânda este un cost operațional și face din credit cea mai ieftină finanțare. rog, cea mai ieftină finanțare este creditul comercial, care de cele mai multe ori este gratuit, dar pe acesta îl lăsăm deoparte. Urmează emisiunile de obligațiuni sau instrumente similare – din ce în ce mai des folositeși apoi capitalul efectiv, care vine sub formă investiției în equity. Marea diferență dintre credit și aport la capital vine din faptul banca nu se implică prea mult în managementul afacerii, nefiind un actor prea activ, o dată ce a dat creditul. Pe de altă parte, investitorul de capital va deține un procent din afacerea mea și o dată cu acest procent va deține drepturi în privința administrării afacerii. Ideea rămâne cea originală, însă afacerea ca atare trece în mâinile tuturor celor care au investit. Totuși, sumele atrase în capital vor fi mai consistente decât cele atrase prin credit bancar și nu în ultimul rând, băncile ar putea fie absente din peisaj, considerând riscul de a ne finanța fiind prea mare. Unde sunt deci banii? La bănci, la angel investori, la venture capitaliști, la alte fonduri de investiții și in mâinile unor investitori privați. O dată ce știm cum  îi identificăm, va trebui mergem la ei. Și  îi convingem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *