business-3421076_1920

Atunci când banca se uită pentru prima dată pe cifrele noastre, unul dintre primele lucruri pe care le putem auzi este că avem un dezechilibru bilanțier pe termen scurt. Ce înseamnă asta pe limba noastră? Cum am ajuns în situația asta? Toate bunurile pe care le deține firma, absolut tot ce este în proprietatea noastră la un moment dat, poartă denumirea de active și sunt reprezentate în bilanț în partea stangă. Bani în cont, cash sau non-cash, acțiuni la alte firme cumpărate de la bursă în scop de tranzacționare, alte acțiuni pe termen lung, mașini echipamente și clădiri. La toate acestea se adaugă ceea ce am de primit din diverse surse. Așa zisele creanțe ale mele: de la asociați – capital social subscris și ne vărsat – sume pe care trebuie să le primesc de la clienții cărora le-am vândut marfă pe credit, toate acestea poartă numele de active. În mod ciudat, pierderea înregistrată la un moment dat intră tot în categoria activelor. În funcție de felul în care aceste active intră în ciclul meu de producție, dar mai important: în funcție de momentele în care activele intră și ies din ciclul de producție, activele sunt clasificate în active pe termen scurt – cu durată de utilizare până intr-un anși active pe termen lung, cu vechime de peste un an. De ce este important acest termen? Pentru că ăsta este felul în care prin convenție se împart termenele. Acest termen ar putea foarte bine să fie mai scurt sau mai lung, însă probabil că are legatură cu anul financiar – care durează 12 luni,  îi cel calendaristic. În același fel, băncile judecă durata creditelor, denumindu-le credite pe termen scurt și credite pe termen lung. Dacă am stabilit că activele ce se lichidizează în mai puțin de un an, sunt active pe termen scurt, sau active curente, atunci știm că în bilanț, care reprezintă oglindă patrimoniului unei societați la un moment dat, activele sunt prezentate în ordinea lichiditații: mai scurtă, sau mai lungă de un an. Echilibrul sau dezechilibrul bilanțier, se determină în funcție de valoarea activelor curente și cea a pasivelor curente, în condițiile în care activele curente sunt mai mici decât pasivele curente. Și ajungem la pasive. Acestea reprezintă partea dreaptă a bilanțului. Pasivele sunt sursele din care provin activele. Ele includ capitalul social, datoriile către furnizori și alte datorii, creditele bancare și profitul anului curent, care reprezintă tot o sursă de finanțare a activelor. Pasivele se împart și ele în pasive pe termen lung și pasive pe termen scurt în funcție de cât sunt de exigibile, adică cât de repede devin scadente către cei cărora le datorăm sumele respective. Revenind la dezechilibru, spunem că un bilanț este dezechilibrat, dacă am cumpărat active pe termen lung din pasivele pe termen scurt. Asta poate însemna că atunci când trebuie să ne plătim datoriile pe termen scurt, pentru că ne-am cumpărat active pe termen lung, nu vom avea de unde să le achităm. Mai pe limba noastră, dacă ne împrumutăm pe termen scurt, nu putem să ne cumpăram o mașină, pentru va trebui ne plătim datoria curând. Știu, afacerea merge mai departe și voi avea mereu alte datorii pe termen scurt, dar frică păzește bostana și băncile vor fi mereu fricoase. Ăsta este rostul lor. Iată deci că în noianul de încasari și plați din contabilitate, există mereu un mod de a despărți apele și de a scoate la lumină fel de fel de maimuțe. Ați putea spune că contabilitatea nu este facută să ne protejeze, ci să ne expună. Aveți dreptate. Nu ne ramâne decăt ne folosim cât mai bine de ea, în scopul dezvoltării. Putem face minuni!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *