business-idea-3683781_1920

În funcție de felul de a fi, întreprinzătorii pot fi pesimiști sau optimiști. Ei își pot propune ținte ambițioase sau mai puțin ambițioase. În principiu, de asta depinde atingerea lor. Atunci când sunt în urmă planului, trebuie întreb mai întâi dacă planul a fost bine făcut. Dacă nu a fost cumva prea ambițios. Dacă răspunsul este negativ, atunci trec la pasul următor și analizez: diferența dinte plan și realizare este diferența dintre profit și pierdere? Faptul nu am realizat planul este o dovadă a unei greșeli majore? Dacă este vorba de diferența dintre profit și pierdere, atunci ceva este greșit de-a lungul procesului. Fie tipul de motivare al vânzătorilor, fie felul în care am setat prețul produsului sau piață cărei adresez. Desigur, poate fi vorba despre nevoia de promovare sau despre felul în care îl ofer pieței. La întrebarea „Ce fac în situația în care sunt în urmă planului?”, răspunsul este: analizează cauzele. Dacă cred unul din elementele mai sus enumerate sunt cauza, merg mai departe și analizez lucruri cum ar fi costurile produsului, partea variabilă a plății vânzătorilordacă este cazul – campania de promovare sau modul în care piață a perceput sistemul meu de livrare. Pot mai departe întreb „de ce” până când ajung îmi dau răspunsul potrivit. Apoi nu îmi rămâne altceva de făcut decât corectez cauzele neîndeplinirii planului. Dacă țintele sunt prea ambițioase trebuie reduse sau crescute treptat. Dacă problema ține de produs, ajustez dimensiunea ce pare a avea probleme. Dacă e alt motiv, îl corectez pe acela. Oricum, se pare soluția ideală nu există. Totul se petrece după metodă „trial and error”.Nu întotdeauna ratarea țintelor este asemuită unui eșec. Firmele nu sunt perfecte. Până și cea mai perfectă a ratat la un moment dat o țintă. Ce este important însă este capacitatea întreprinzătorului de analiză profundă a cauzelor. Cunoașterea cifrelor și interpretarea lor corectă. Atunci când ajungem vorbim despre eșec, nici nu mai avem ținte pe care le ratăm. Eșecul se înregistrează abia după o eventuală restructurare nereușită. Această noțiune este foarte subiectivă și ceea ce unii pot consideră a fi un eșec, alții pot consideră a fi o încercare mai puțin reușită. Revenim din nou la optimismul sau pesimismul întreprinzătorului. Numai el, in funcție de resursele pe care le are, hotărăște la un moment dat dacă e mulțumit sau nu de evoluția afacerii. His skin is in the game.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *