scientist doctor hand holds virtual molecular structure in the l

Aceasta nu este o poveste de business. Este o poveste de viață, plină de emoții și sentimente. A trebuit să o încerc și pe asta, pentru că într-un fel a fost o binecuvântare, într-o perioadă n care chiar aveam nevoie de așa ceva. Timpul meu petrecut la Regina Maria nu a rămas fără urmări. Am câștigat câțiva prieteni foarte buni, oameni de calitate, din altă categorie față de cei pe care i-am cunoscut până atunci. Medici. Unul dintre ei, cel de care m-am apropiat foarte mult, este probabil un geniu. Ar fi putut deveni orice, însă cel mai mult i s-ar fi potrivit probabil mecanica fină. Pentru că nu a fost să fie mecanică fină, a devenit neurochirurg. S-a școlit in Franța si Canada și a revenit in Romania în 2007. După câțiva ani, a devenit cel mai bun neurochirurg român si acum este considerat unul din geniile neurochirurgiei la nivel mondial. Mai mult decât un medic, Sergiu a rămas un om. Și asta i-a adus o parte a renumelui pe care îl are astăzi. I-am sădit în minte ideea că ar trebui să aibă echipe dedicate lui, specializate în ceea ce face, pentru că în acel moment lucra la grămadă cu alte specialități, într-o formula care îi făcea munca foarte ineficientă. În câteva luni după plecarea de la Regina Maria, s-a hotărât. A plecat cu arme și bagaje de acolo si am înființat Brain Institute. Inutil să vă spun că am fost profitabili din prima lună si până acum, cinci ani mai târziu. Nu o să vă împărtășesc poveștile de succes, pentru că nu aveți mare lucru de învățat din ele. Voi vorbi despre greșeli, pentru că acestea sunt îi vor rămâne lecții pentru mine. Am văzut mereu afacerile în care am fost implicat, prin prisma creșterii sau a potențialului de creștere. La început a fost desigur ideea și organizarea modelului de business. Eu și Sergiu co-fondatori. Apoi Brain Institute a înființat o fundație, iar fundația a preluat părțile noastre sociale. In felul acesta, am închis un cerc și singurul beneficiar al lui Brain Institute a rămas Fundația. Am creat în felul acesta o afacere de antreprenoriat social, în care toată lumea primea salarii și nimeni nu primea vreodată dividende în afară de fundație. Este singurul mod în care toată lumea putea să pună pe primul plan sănătatea pacienților îi numai în acele condiții fiecare câștiga atât cât muncea. Așa eram noi. Așa am construit și afacerea. Ar mai fi de spus ca am încercat să ne organizăm așa cum Michael Porter crede că ar trebui organizată o clinică medicală: în jurul afecțiunilor, nu în jurul specialităților medicale. Am adus lângă noi cele mai bune nume pe care le știam în lumea medicală. De câte ori am încercat să facem un compromis cu calitatea umană, de atâtea ori am greșit. Valorile în jurul cărora s-a construit echipa au fost cele ale liderului medical, oricât am încercat să promovăm altele. În fiecare lună am făcut între 5 și 10 operații gratuite, parte reintervenții pentru pacienți existenți. Toate complicațiile le-am suportat din profit, chiar dacă la un moment dat a trebuit să luptăm două luni de zile pentru o viață, pe care până la urmă am pierdut-o. In 2016 si 2017 am înființat o școală de management medical, prin care au trecut două promoții de studenți. O consider un succes, în măsura in care am contribuit cu ceva la evoluția lumii medicale private. La un moment dat, tot spitalul s-a organizat asemenea nouă și astăzi are mare succes. Cea mai mare eroare strategică, așa cum spuneam a fost să apăs pedala de creștere în condițiile în care medicii nu voiau asta. La un moment dat trebuie să înțelegi care este dinamica unui business. Caută numai calitate și nu sacrifică din ea pentru nimic în lume? Caută liniște și fidelitatea oamenilor cu care lucrează, cu orice preț? Ei bine, așa cum spuneam în alt articol, calitatea de manager al unui grup de medici te obligă să schimbi paradigma în care gândești. Trebuie să fi mereu la dispoziția lor: cu mintea și cu sufletul. Pentru că și ei sunt la fel pentru pacienții lor. Câțiva ani m-am implicat total. Zile și nopți. Apoi am început să îi organizez pe ei, și m-am retras încet. Ceea ce nu v-am spus este că la o lună de la inaugurare, am avut un accident cerebral. Am paralizat pe jumătate si astăzi, cinci ani mai târziu, sunt aproape recuperat. A fost cea mai plina de iubire perioadă din viața mea. Toată lumea a fost incredibil de dedicată timp de 30-40 de zile cât am stat acolo internat. Am experimentat tot ceea ce experimentează un pacient și asta cred că m-a ajutat. Astăzi cifra de afaceri este de aproximativ 3 milioane de euro anual si nu cred că va fi vreodată mai mare. Nimeni nu ar putea să replice ceea ce fac medicii noștri acolo și atunci, de ce să vrem creștere? Uneori se întâmplă așa: nimerești bine absolut toate detaliile si greșești strategic. Oricum, este și va rămâne afacerea lor. Eu am fost numai un admirator, care a ajutat atât cât a putut. Vor rămâne mereu în sufletul meu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *